Legea compensatiei

Te-am trasformat in nisip in vara aceea

si-am adus marea la tine.

Te-am calcat in dans de iele nebune,

cu talpi goale si suflet tarziu

inca o ora din toamna.

Speriat, te-ai intregit, cristal cu cristal,

intr-o fortareata cu lacate multe.

Cateva zeci de veri mai tarziu,

m-ai transformat tu.

In mare.

Si-ai adus nisipul la mine.

Pasesti apasat printre scoici,

imi spargi valurile,

cu degete fine si zambet rebel,

spunand ca mai este o ora din vara.

Am gustat din toamna destul,

am muscat si din iarna,

hotarata, raman mare cu valuri cantand.

N-am temeri de luntrii si punti

si stiu sa raman doar in vara.

ALBastru

Sursa foto: google.ro