O alta dimineata

Sunt astazi cuminte si-nsingurata
ca un vis, intr-o crapare de zi,
in care-ascultam orologii de veghe
si taceam la poarta ravasitei lumini.
Stau de-a curmezisul indoielii
de a ma cauta in pasul trecut
si a ma lasa in pasul inainte.
Mi-am facut o cafea…
din nou prea mare si prea amara
si te gandesc din nou prea putin.
Cu mainile impreunate pe-un ultim cuvant
ascuns cu grija pe-o prima pagina de carte,
invat din nou sa ma rog
sa-mi iasa crucea, fara sa bat cuiele
rastignirii in amurg.
Prea mult am tacut si prea mult m-am ascuns sa gandesc
mersul de-a valma al orelor fara de mine,
prea mult am mai ras
de cartite care sapau vizuini in vise de pasari,
prea mult n-am mai plans
albatrosi rasuciti in mormant de nisip.
Ma perpelesc in sinele meu,
nestiind din nou daca viitorul e negrul zatului,
inlantuind ceasca vietii
sau albul din spatele lui.
Prea aproape de inserare,
aleg sa-mi iau o alta cana,
alba,
mare,
de apa.
 Rece si plata…
Ma trezesc in lumina diminetii,
maturand cioburi…

ALBastru

sursa foto google.ro